Istoria românilor a cunoscut schimbări de diferite forme de-a lungul timpului. Una dintre aceste schimbări a fost cea legată de scrisul în limba română. Acest popor – care datorită vitregiilor vremurilor şi „sorţii” cum spuneau vechii romani, i s-a impus o altă „lege” şi o altă scriere faţă de cea originară,– a cunoscut prin Biserică, slovele, deşi iniţial romanii i-au lăsat moştenire scrierea cu alfabet latin. Secole de-a rândul, slujbele bisericeşti şi scrierile cancelariilor domneşti erau facute într-o altă limbă şi cu un alfabet străin de originea lor, romană. Însă, Providenţa divină nu i-a uitat pe români, şi zorii schimbărilor s-au arătat şi românilor. Pas cu pas, cei care au învăţat în şcolile Apusului au transmis tuturor mesajul originii nobile romane a poporului român. De la cronicari au aflat românii „Că de la Râm ne tragem!” şi de la corifeii „Şcolii Ardelene”, au învăţat să scrie româneşte, nu cu slove, ci cu litere. De la prima gramatică a limbii române a lui Samuil Micu şi Gheorghe Şincai (1780) până la „Elemente de limbă română a lui Timotei Cipariu” (1854) au trecut zeci de ani, timp în care reformele se vor vedea şi chiar se vor simţi de către toţi românii.
Şi iată că secolul al XIX-lea îl naşte pe Timotei Cipariu, acest „stâlp al limbei” cum l-au numit contemporanii, cel care a contribuit semnificativ la introducerea şi popularizarea alfabetului latin între români.
Timotei Cipariu (1805-1887), preotul greco-catolic şi profesorul de la Blaj, eruditul şi enciclopedistul prin excelenţă, a dorit o soartă mai bună poporului său. A dorit ca toţii românii să-şi cunoască originile şi propria identitate, pentru a fi apoi statornici în faţa tuturor încercărilor vieţii şi istoriei. Personalitatea lui, comparabilă cu cea a unui legionar roman, bine format, care nu-şi părăseşte camarazii şi le insuflă idealuri nobile, rămâne o piatră de hotar pentru ştiinţa filologică şi istorică românească. În spiritul înaintaşilor săi, Cipariu s-a preocupat cu studiul evoluţiei limbii române, reînviind formele şi elementele vechi, originale, vorbite de români. În filologia română este întemeietorul şcolii de etimologie a limbii şi totodată primul filolog care a sistematizat o gramatică a limbii române, editând la acea vreme cea mai bună şi mai bogată gramatică şi sintaxă a limbii române. La 1854, în prefaţa primei sale gramatici intitulată „Elemente de limbă română după dialecte şi monumente vechi”, îşi motiva demersul său astfel: „Gramatica e scienţia în care învăţăm a ne cunoaşte limba după natura şi legile ei, a vorbi şi a scrie bene şi fără smentele”. Nu şi-a uitat nici vocaţia preoţească şi s-a preocupat de editarea cărţilor bisericeşti, postul de director al tipografiei blăjene fiindu-i propice pentru reformele limbii ce le-a preconizat în scrierile sale. Nu întâmplător, ediţia din 1934 a „Orologhionului” de la Blaj (Ceaslov n.a.) îl menţiona astfel: „Lui Timoteiu Cipariu, celui care înainte cu unasutăani la A.D. 1835 a tipărit la Blaj pentru folosul Bisericii şi al Neamului atunci 1-a oară cu litere străbune această carte”.
La 210 ani de la naşterea sa, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor organizează o expoziţie comemorativă dedicată ilustrului cărturar transilvănean. Vizitatorii vor mai putea vedea facsimile după manuscrisele lui Timotei Cipariu (originalul se află la Biblioteca Academiei Române Filiala Cluj) şi câteva cărţi filologice şi teologice editate de Timotei Cipariu din colecţiile Bibliotecii. Vernisajul expoziţiei va avea loc luni, 23 februarie 2015, ora 16.00 în sala mare a Bibliotecii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Protected by WP Anti Spam