Numită „braţul înarmat al partidului”, Securitatea în cei 40 de ani de funcţionare a fost, în România, la fel ca şi alte state ale Blocului sovietic, o redutabilă instituţie a terorăii şi a fricii, care a reuşit, cu brio, să-şi anihileze, mergând chiar şi până la eliminarea fizică, respectiv să-şi „domesticească” toţi opozanţii.
O expoziţie inedită a poposit, de ieri, la Muzeul Ţării Crişurilor, orădenii, având la dispoziţie o lună să se familiarizeze cu metodele pe care Securitatea le-a uzitat în încercarea de a reduce la tăcere şi de a obţine un neam întreg de oameni „noi”, docili şi fideli regimului comunist. Într-o atmosferă încărcată de emoţie, în prezenţa foştilor deţinuţi politici din Bihor sau orădeni care au fost ani în şir victimele urmării Securităţii din judeţ, alături de studenţi, dar şi numeroşi cercetători sau pur şi simplu oameni care caută să cunoască adevărul, ieri, a avut loc vernisajul expoziţiei „Securitatea, instrument al dictaturii”, un proiect al Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Gazda evenimentului a fost Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, instituţie care, va găzdui, până pe data de 24 martie, această expoziţie inedită. Acesta a amintit că, şi pe vremuri, evenimentele de la Muzeu trebuiau organizate la ora 12.00, oră la care puteau fi aduşi oamenii, care ulterior puteau fi uşor supravegheaţi. Proiectul expoziţional a fost realizat de Serviciul Programe Educaţionale, Direcţia Cercetare, Expoziţii, Publicaţii, CNSAS, coordonator Cristina Anisescu şi cu sprijinul cercetătorilor Florentina Budeancă, Liviu Burlacu, Felicia Bugnariu şi Cipriana Moisa. Prodecanul Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Poliţice şi Ştiinţele Comunicării, conf. univ. dr. Gabriel Moisa care a subliniat rolul pe care un astfel de eveniment îl are, în special, pentru educarea tinerei generaţii, care trebuie să înveţe să distingă derapajele politice care duc spre un regim totalitar. Pentru deschiderea expoziţiei, ieri, la Oradea s-au aflat Florentina Budeancă şi Liviu Burlacu, care au vorbit, orădenilor prezenţi despre ce rol important a jucat Securitatea în România, în încercarea partidului de a controla toate segmentele societăţii. „Spaţiul expoziţional este structurat pe două niveluri de reprezentare a represiunii. Primul nivel este cel în care documentele secrete ale Securităţii prezintă principalele metode şi tehnici de urmărire şi de reprimare, supravegherea şi arestarea persoanelor care se opuneau regimului comunist, anchetarea acestora şi tratamentul inuman la care au fost supuşi deţinuţii politici în penitenciarele româneşti; modalităţile de cenzură şi de confiscare a corespondenţei, ascultarea convorbirilor telefonice, filaje; dirijarea informatorilor, precum şi atribuţii ale unor direcţii şi servicii importante implicate în menţinerea regimului comunist”, a declarat Florentina Budeancă. Zeci de panouri au fost montate pe simezele Muzeului, reuşind să stârnească curiozitatea prin conţinutul său. Astfel orădenii au fost familiarizaţi cu conţinutul unui dosar de urmărire, respectiv cu dosarele penale ale foştilor deţinuţi politic. De asemenea, fotografii reprezentative amintesc de cele mai importate grupuri de rezistenţă din ţară. Documente importante despre cum funcţiona reţeaua de informare, ocupă un loc aparte în această expoziţie. „Materia primă era informatorul. Acesta era recrutat chiar de pe băncile şcolii generale, din clasa a VIII-a. Recompensarea lor nu se făcea doar în bani, ci şi în diferite atenţii, de exemplu un om de cultură putea primi un tablou. De regulă, informatorii colaborau din considerente patrotice”, a explicat Liviu Burlacu. În partea a doua a manifestării de ieri, a avut loc dezbaterea cu tema „Memoria trecutului recent: arhive, mărturii, semnificații”, la care a luat parte şi Mircea Pârvu, fost deţinut politic, care a înfruntat Gulagul românesc timp de zece ani, sub acuzaţia că a făcut parte din organizaţia „Stânca de granit”. Acesta a adus la cunoştinţa angajaţilor CNSAS că nu s-a bucurat, în urmă cu zece ani, atunci când a formulat cererea de a vedea dosarul organizaţie, de prea mare deschidere din partea acestei instituţii. Cei doi reprezentanţi ai CNSAS au prezentat crâmpeie din istoria Bihorului supravegheată de Securitate. A fost prezentat dosarul Organizaţiei România Independentă din care au făcut parte 22 de tineri, printre care, în viaţă se mai află Leontin Budar, care acum locuieşte în Ploieşti, respectiv Eugen Sarca, care trăieşte în Oradea. „Această organizaţie a căzut în mâinile securităţii în urma denunţului gravorului, din mai 1948, la care unul dintre membri a apelat pentru confecţionarea a două ştampile a organizaţiei”, a amintit Liviu Burlacu. Un subiect care a stârnit interesul celor prezenţi la dezbatere a fost modul în care se organizau interceptările, cum erau montate microfoanele şi unde. „În pereţi se montau cel mai des. Cu ajutorul informatorilor, Securitatea afla tabieturile celui filat aşa că se ştia unde acesta îşi petrece cel mai mult timp”, a mai precizat Liviu Burlacu. Toate aceste prezentări despre Bihor vor putea fi studiate pe îndelete de bihoreni, reprezentanţii CNSAS lăsând Muzeului Ţării Crişurilor DVD-ul în vederea vizionării lui. Expoziţia va putea fi vizitată până pe 24 martie a.c..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Protected by WP Anti Spam