Istoria evreilor este în continuare fascinantă, mai mult istoria, comunităţii orădene are un trecut strâns legat de evoluţia şi dezvoltarea acestor familii de evrei.
Asociaţa Cultură în Mişcare a organizat, joi seara, la Hotel Hilton din Oradea, o nouă întâlnire specială, tema aleasă de această dată a fost una plină de încărcătură, „Evreii din Oradea, peste 200 de ani de istorie”. Invitatul special al evenimentului a fost rabbi dr. A.G. Ehrenfeld din Debreţen, originar din Oradea şi un foarte bun vorbitor al limbii române. În deschiderea evenimentului a luat cuvântul eurodeputatul Emilian Pavel, care a precizat faptul că, încă de acum 200 de ani, comunitatea evreiască şi-a pus amprenta pe dezvoltarea Oradiei. Un povestitor desăvârşit, rabbi dr. A.G. Ehrenfeld, a reuşit încă de la primele propoziţii să capteze un auditoriu venit în număr mare la eveniment. Pe tot parcursul dezbaterii, cei prezenţi au putut urmări fotografii din viaţa comunităţii evreieşti, realizate de fotogtrafii orădeni, cum ar fi Gheorghe Petrila, Adela Rusu, Constantin Demeter, Ovi D. Pop, dar şi secvenţe din lucrările care se derulează, în prezent, la cele trei sinagogi orădene, fotografii realizate de Sebastian Ferchi. Povestea evreilor în Europa a început prin secolul 12, când ei au sosit în Peninsula Iberică. Potrivit vorbitorului, prin 1492, evreii datorită regalităţii au fost nevoiţi să aleagă în a trece la creştinism, fie să părăsească peninsula. Parte s-au aşezat în Germania, de aici trăgându-se şi evreii din Oradea. „Exista o atmosferă antisemită. Evreii nu aveau drept la nume. Aşa că atunci când s-au aşezat aici ei au luat numele localităţilor de unde au venit. Aşa a fost şi cu familia mea”, a amintit rabinul. La Oradea, prin 1623, principele Bethlen Gabriel a adus primele familii de evrei în Ardeal, tocmai din aceste ţări germanice. Au fost aduşi să dezvolte oraşele, după ce acestea au fost distruse de ocupaţia otomană. În această zonă, ei au fost aşezaţi în oraşul Sub Cetate, unul din cele patru oraşe ale Oradiei de atunci. La început ar fi fost consemnată existenţa a 11 familii, după care prin 1763 sunt amintite 70 de familii. „O familie nu poate constitui singur o comunitate, e nevoie de zece familii. De asemenea, cea mai importantă „instituţie” la evrei este cimitirul. Evreii nu pot fi îngropaţi decât separat, astfel că cel mai vechi cimitir evreiesc din Oradea datează de pe la 1731”, a precizat rabbi dr. A.G. Ehrenfeld. Totodată acesta a amintit că una dintre obligaţiile majore ale unui evreu, menţionată în Tora, este ca, de la trei ani, copilul trebuie să fie educat de tată. Cum părinţii erau ocupaţi, comunitatea evreiască a plătit un dascăl şi au înfiinţat şcoli. „Într-o perioadă în care analfabetismul era generalizat, fiecare copil de evreu ştia, cel puţin, să-şi scrie numele şi să numere banii”, a explicat rabinul faptul că evreii au în spate oameni culţi. De asemenea, tot evreii au fost primii care, la Oradea, în 1786, au ridicat primul spital, pe actualul amplasament al Materintăţii.
Declinul comunităţii iudaice
Trecând în revistă istoria evreilor, rabinul a amintit că după această perioadă de glorie, evreii având o contribuţie majoră la dezvoltarea economică a oraşului, a început declinul. „Când ţi-a mers bine un timp, începe să-ţi meargă şi rău. Comunitatea evreiască s-a scindat, apărând evreii-neologi. Nu au fost recunoscuţi, iar în Sinagoga Neologă de pe malul Crişului, evreii nu aveau voie să intre”, a precizat vorbitorul, care mergând mai departe până la momentul Holocaustului, a completat că „Hitler nu a făcut diferenţă”. În Oradea, în pragul celul de al doilea Război Mondial, existau 40.000 de evrei, aproape 33% din populaţia oraşului. Valurile de antisemitism au ajuns în Ardeal abia în 1940, odată cu cedarea acestei fâşii de ţară Ungariei, care a importat şi aici aceste legi de persecuţie împotriva evreilor. „Din 25 mai 3 iunie 1944 au fost adunaţi, în 9 zile, 38.000 de evrei, băgaţi în vagoane şi duşi la Auschwitz. Întrebarea mea unde erau vecinii acestor evrei când erau luaţi de jandarmii unguri. Nimeni nu a întrebat de ce îl duce pe acest vecin şi unde. Suntem noi oameni? Unde a fost omul, în aceste momente?”, a încheiat cu tristeţe rabinul dr. A.G. Ehrenfeld.
Cristina PUŞCAŞ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Protected by WP Anti Spam