Cu ocazia ultimei declarații politice din anul 2016, susținută în cadrul plenului Parlamentului European de la Strasbourg, am ales să vorbesc despre cei 10 ani în care România a fost membră a Uniunii Europene. Poate că în tumultul vieții politice și al celei de zi cu zi uităm acest lucru, dar în 1 Ianuarie 2017 se împlinește un deceniu de când am devenit membri UE.

Pentru fiecare, la nivel personal, acest lucru înseamnă ceva diferit, în funcție de cum am trăit în acești 10 ani. Dar pentru noi toți, ca nație, eu cred că este un deceniu câștigat. Desigur, și sunt conștient de asta, comunitățile unde ambulanța nu ajunge, ce să mai spunem de accesul la internet, sau copiii care încă suferă de frig în sala de clasă, vor avea greutăți în a aprecia acești ani sau beneficiile aduse de UE, care pe ei, în multe cazuri, nu i-au atins. Suntem departe de ceea ce trebuie și vrem să fim și avem nevoie de multă seriozitate ca să ajungem acolo.

Suntem însă departe și de punctul de unde am pornit. Cine își închipuia atunci ca domeniul IT va ajunge să depășeasca agricultura ca și contribuție la PIB? Meritul, fără discuție, e al tuturor celor care, de multe ori în pofida administrației greoaie, au crezut în ei și au deschis afaceri, au angajat oameni, au creat valoare și ne-au repus pe harta lumii!

Pentru mine, un tânăr care în anul 2007 – când România adera la UE, abia ce termina facultatea, a fost cu siguranță un deceniu plin. De doi ani îmi reprezint țara în Parlamentul European. Este încă un lucru care acum 10 ani nu putea fi prevăzut de nimeni dar, la nivelul meu personal, este și un exemplu și un rezultat al perseverenței, al implicării continue, al asumării unei vieți trăite relativ sub lupă. Nu vreau să mă laud singur și nici să vă spun aici că merit mai mult ca alții din generația mea locul pe care îl ocup în prezent, dar vreau să întăresc, pentru cei care îmi citiți postările, că acest loc, în Parlamentul European, nu este în același timp nici rodul întâmplării. Ca orice succes obținut peste noapte, și al meu a durat mai bine de 10 ani pentru a se realiza… Sunt activ în politică de peste zece ani, ca membru al unui singur partid.

Sunt sigur că sunt destui dintre dumneavoastră care au propriile povești și propriile perspective sau concluzii ale acestor zece ani de Europa și m-aș bucura dacă mi-ați scrie despre ele.

Revenind la noi toți însă, eu cred că România a beneficiat în urma aderării la Uniunea Europeană. Dacă nu am beneficiat și mai mult vina ne aparține și la fel misiunea de o face în viitorul apropiat! Eu vreau să fac tot ce ține de mine pentru a ajuta și suntem destui, din mai multe partide, care muncim pentru acest obiectiv.

În același timp, și trebuie să fim conștienți de asta, am adus și noi suficiente beneficii Uniunii. În pofida micilor sau marilor noastre drame politice, suntem o oază de stabilitate regională (și e destul să ne uităm la Est, la Nord și la Vest), avem o creștere economică solidă – și slavă Domnului, avem loc și nevoie destulă să creștem, și suntem printre cei mai pro-europeni cetățeni, chiar dacă – precum în cazul crizei refugiaților, nu întotdeauna deciziile comune ne convin.

Însă, așa cum noi respectăm Uniunea din care facem parte, trebuie să cerem de la partenerii noștri, de la celelalte state membre, același respect. Aderarea la spațiul Schengen, vizele pentru SUA și Canada, MCV, sunt câteva probleme care, perpetuându-se, devin umilitoare și, în acest moment, ele nu mai țin de autoritățile române.

Am vorbit de asemenea, în discursul meu de la Strasbourg, despre nevoia de a ne consolida statutul în cadrul Uniunii dar și despre viitorul guvern PSD care va conduce România în anul 2019, când țara noastră va deține președenția Consiliului UE.

Cheia, din punctul meu de vedere, este să învățăm de la cei 10 ani trecuți pentru a fi mai performanți în cei 10 care urmează. Ce înțeleg eu prin performanță? Înțeleg că ambulanțele vor avea drumuri asfaltate către orice localitate, că accesul la internet, mai ales gratuit, va fi la îndemâna oricui și că în sălile de clasă nu doar că nu se va mai suferi de frig ci se vor pregăti copii cu opțiuni reale de viață și de viitor! Aș vrea nici mai mult nici mai puțin decât să reușim, știu că nu peste noapte, dar măcar peste 10 ani, să trăim într-o țară normală, o țară așezată, gospodărită bine, așa cum sunt multe altele.

Credeți că se poate? Eu sunt convins că da și fiecare dintre noi trebuie să își facă datoria. Așa cum suntem, cu bune și cu rele, eu am încredere în noi și am motive destule, bine întemeiate pentru asta.

Un singur lucru mai adăug: să nu uităm niciodată că atunci când ne gândim la UE, mai ales la cea de peste încă 10 ani, ne gândim, în primul rând, la noi și la cum ne dorim noi să fim.

29 Decembrie 2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Protected by WP Anti Spam