Spectacolul „Clasa noastră”, în regia cunoscutei regizoare orădene de talie internaţională, Anca Bradu, care a avut vineri seara premiera la Teatrul Szigligeti din Oradea, s-a dovedit a fi o cutremurătoare lecţie despre toleranţă şi intoleranţă, despre răul care zace în noi şi aşteaptă doar un semnal să iasă din noi, despre limitele pe care omenirea poate să le atingă în lipsa umanităţii, a toleranţei şi a credinţei.
Teatrul Szigligeti din Oradea şi-a trecut în repertoriu un spectacol ce ar trebui să se regăsească în cartea de vizită a oricărui teatru important. Regizorul Anca Bradu a pus în scenă piesa „Clasa noastră” de Tadeusz Slobodzianek, care s-a inspirat din cartea istoricului Ian T. Gross, „Vecinii”, scotand la lumină progromul evreilor din din satul Jedwabne, Polonia. „Clasa noastră” spune povestea a zece tineri, evrei şi catolici, care pornesc de pe băncile şcolii drept prieteni de joacă şi ajung, câţiva ani mai târziu, să se urască, să se umilească, să se omoare, să se schinjuie. Drama Poloniei, aflată la intemperia a două dictaturi, se va regăsi în această piesă de-a lungul a şapte decenii, începând cu anul 1925. Pactul Ribbentrop-Molotov va diviza Polonia, în primă parte a celui de al Doilea Război mondial, localitatea Jedwabne, se va afla sub dominaţie sovietică. În acest răstimp, evreii îşi vor manifesta simpatia pentru doctrina comunistă. Acest lucru nu a fost uitat de concetăţenii polonezi, care după retragerea ruşilor şi înaintarea germanilor, vor găsi de cuviinţă să se răzbune pe evrei. Astfel foştii prieteni şi colegi de clasă devin adversari de moarte, polonezii dedându-se la cele mai abominabile atrocităţi împotriva evreilor. Îi vor înfometa, le vor confisca averile, îi vor urmări prin păduri, doar o singură colegă poloneză va da dovadă de umanitate şi va găzdui în pod un evreu. Bucurându-se de prezenţa trupelor naziste, tinerii polonezi îşi vor ucide colegii evrei, le vor viola pe fostele colege, după care îi vor aduna pe toţi cei 1.600 de evrei din sat, îi vor închide într-un hambar şi le vor da foc. Toate acestea se vor petrece de data de 10 iulie 1941, momentul rămânând în istorie ca „Progromul de la Jedwabne”. Toate aceste abominabile crime vor fi puse, ulteror, pe seama naziştilor, comunitatea de polonezi neasumându-şi nicio responsabilitate privind holocaustul pe care l-au iniţiat şi la care au fost cu toţii părtaşi. Drama foştilor colegi rămaşi în viaţă continuă, unul dintre evreii supravieţuitori devenit anchetator al Securităţii se transformă, rândul său, în călăul colegilor polonezi arestaţi şi anchetaţi, sumar, pentru aceste crime. Călăii devin victime, iar victimele devin călăi. Bătrâneţea, boala îi aduce pe fiecare în faţa morţii cu o conştiinţă încărcată, pătată de vinovăţii, intoleranţă, brutalitate, violuri şi crime.
Spectacolul s-a bucurat de un joc actoricesc plin de curaj, de profundă încărcătură, care s-a transmis în sală, fiind captat, de o potrivă de publicul maghiar, cât şi cel român. Scenografia a fost una specială, care i-a transpus de spectatori de-a lungul piesei, din sala de clasă, în pădurea în care tinerii polonezi au făcut jurământul de răzbunare, în hambarul plin de flăcări, sau în subsolurile Securităţii. Alături de actorii şi regizoarea Anca Bradu, din echipa proiectului au mai făcut parte Mălina Andrei – coregraf, Horațiu Mihaiu – scenograf şi Horváth Károly – compositor. Următoarele reprezentanţii vor mai avea loc pe 25 martie a.c., respectiv 12 aprilie şi 26 aprilie. Spectacolul se desfășoară în limba maghiară, cu supratitrare în limba română, în Sala Mare a Teatrului Szigligeti Oradea.
Cristina PUŞCAŞ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Protected by WP Anti Spam