Este o zi frumoasă, însorită de martie.
Ca urmare a solicitării noastre, doamna biolog, Anna Marossy, a răspuns cu promptitudine invitației de a purta o discuție despre problema Rezervației de la Băile 1 Mai.
Studiul nostru de caz pornește de la un adevăr regretabil: roșioara lui Racoviță și melcul Melanopsis Parreyssi, supraviețuitori ai ultimei ere glaciare, nu se mai găsesc în natură la fel și nufărul termal ” Nymphaea lotus var. thermalis ”.
Au supraviețuit milioane de ani în mod natural, dar în ultimii ani, dispariția apei termale din lacul ” Ochiul Mare ” din Băile 1 Mai a dus la dispariția lor. Regretatul eveniment a avut loc în Decembrie 2011.
Doamna biolog ne-a explicat despre acest exemplu trist al nerespectării dezvoltării durabile : ” Să ajungă, dar să și rămână, ”.
Fenomenul a fost cauzat de suprafolosirea sursei de apă geotermală. Exploatarea irațională a dus la scăderea dramatică a nivelului apei, iar ignoranța și nepăsarea autorităților a dus la dispariția unui habitat acvatic, unic în Europa, ceea ce ar putea atrage după sine penalizarea României de către Comisia Europeană.
Acest mediu natural creat dinaintea ultimei ere glaciare (adică de aproape 100.000 ani) a fost declarat rezervație științifică din 1932, iar în anul 2000 a fost inclus în patrimoniul natural național, sub numele de Rezervaţia Naturală „Lacul cu Nuferi – Pârâul Peţea”. În anul 2007 intră sub protecția unor legi speciale ale UE.
Aici unde se întretaie meridianul 22˚ estic și paralela 47˚ nordică, izbucnea din adâncuri o apă ce reușea să-și păstreze temperatura de 31˚C, asigurând un mediu propice pentru planta de origine subtropicală, unicat în Europa, rudă a lotusului din apele Nilului.
În decembrie 2011, specialiștii Muzeului Țării Crișurilor, au avertizat că nivelul apei a scăzut semnificativ și că toate cele trei specii endemice ce trăiesc aici – nufărul tropical (Nymphaea lotus var. thermalis – relict glaciar), roşioara lui Racoviţă (roşioara – endemism – Scardinius racovitzai) şi a melcului relict (Melanopsis parreysii) riscă să dispară.
Un studiu geofizic a arătat că lacul nu mai era alimentat cu apă din izvorul subteran, ceea ce a înjumătățit suprafața lacului. Temperatura apei a scăzut de la 30˚C. la 10˚C.
În aceste condiții se încearcă păstrarea unei rezerve de melci și pești pentru a putea repopula la nevoie lacul.
Semințele de nuferi nu pot fi însă relocate la fel de ușor, având nevoie pentru supraviețuire de mediul lor natural.
În 8 şi 9 decembrie 2012, fundul lacului a îngheţat, distrugând atât seminţele nuferilor termali, cât şi exemplarele de melc relict şi de roşioară „refugiate” la adâncime pe perioada iernii.
După secarea izvorului sublacustrudin decembrie 2011, biologii au trecut lacul pe „aparate” ca și pe un pacient bolnav, alimentându-l cu apă termală de la un foraj din apropiere.
Domnul Cristian Blidar, șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din Oradea și masterandul Ioana Maria Tripon, au încercat cultivarea in vitro (mediu controlat) a speciei Nymphaea lotus var. thermalis. Nufărul s-a născut și s-a dezvoltat astfel încât chiar dacă din rezervație va dispărea, planta este salvată, existând în laboratorul din seră de pe Aleea Ștrandului. Urmează să fie găsită și cea mai bună metodă de aclimatizare a nufărului.
Pentru a salva nufărul termal autoritățile vor să limiteze furnizarea apei termale în extrasezon.
O altă măsură propusă pentru salvarea rezervației este decolmatarea Ochiului Mare, adică extragerea mâlului din lac care acționează ca un „dop” asupra izvorului subteran, împiedicând țîșnirea apei la suprafață.
Doamna biolog Anna Marossy ne-a împărtășit din vasta experiență a domniei sale: „Ca să explici prezentul trebuie să cunoști trecutul și așa vei putea să prevezi viitorul.”
Elevi, C. N. „E. Gojdu”:
Oprea Hanna, Oieru Serban, Moisa Cezar
Prof. coordonator Corbu Sorina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Protected by WP Anti Spam